Traficul de persoane – perspectiva unei mame care lucreaza in prevenirea spalarii banilor

Subiectul traficului de persoane mi-a atras prima data atentia cand am aflat ca Romania este sursa principala de sclavi din Uniunea Europeana pentru Europa de Vest (Proiectul TRACE al Uniunii Europene). Pana atunci era doar un subiect teoretic despre care invatasem  in timp ce ma pregateam pentru examenul ACAMS si credeam ca acest fenomen se intampla doar foarte, foarte departe.

Lucrez de 5 ani in Departamentul de Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor (AML) dintr-o banca din Romania. Astfel, am inceput sa ma gandesc cate Rapoarte de Tranzactii Suspecte am transmis pe suspiciuni de trafic de persoane. Avand in vedere ca Romania este una dintre tarile principale de Origine pentru victimele traficului de persoane, atunci ar fi trebuit sa fie multe RTS-uri, nu? Si totusi…

Imi amintesc o singura situatie in care am raportat suspiciuni de trafic de persoane.

Daca Romania este una dintre tarile principale de Origine pentru traficul de persoane, nu ar trebui ca noi, specialistii AML din banci, sa vedem mai mult? 

O parte din raspuns sta in faptul ca noi, cei care lucram in departamentele AML din banci, vedem doar o piesa din puzzle-urile de spalare de bani. Vedem tranzactii dubioase, le analizam si le raportam in absenta unor explicatii rezonabile. Dar realitatea este ca in multe cazuri nu stim infractiunea care sta in spatele a ceea ce am vazut.

Tehnicile folosite in spalarea de bani sunt de multe ori aceleasi pentru mai multe tipuri de infractiuni asa ca, atat timp cat vedem doar firmituri, ne este greu sa intelegem ce se intampla cu adevarat. La toate acestea, mai adaugam si un mediu de lucru rapid si lipsa de feedback de la Autoritati … si avem imaginea completa.

Cealalta parte a raspunsului consta in lipsa de resurse de informare practice si specifice de la Autoritatile Nationale. Avem Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB), avem Agentia Nationala Impotriva Traficului de Persoane (ANITP) si totusi nu avem indicatori de suspiciune care sa se aplice traficului de persoane din Romania.

Materialele pe acest subiect publicate de organizatii internationale sunt de ajutor, dar nu sunt suficiente. Pentru ca, pentru a fi intr-adevar eficient, trebuie sa intelegi specificul tarii tale in acest domeniu. Dupa cum FATF mentioneaza clar in raportul sau din iulie 2018 privind Traficul de Persoane, exista tari de Origine, de Tranzit si de Destinatie iar indicatorii de suspiciune difera pentru fiecare tip de tara.

Exista diferente in modul de operare al traficantilor in functie de nationalitatea lor, precum si diferente in instrumentele financiare pe care acestia le utilizeaza pentru a spala bani, in functie de tara in care s-au nascut sau locuiesc (de exemplu, in Romania persoanele fizice nu folosesc cecuri sau instrumente de tip “money orders” ca in SUA).

Asadar, informatiile generale privind traficul de persoane nu sunt suficiente pentru specialistii AML pentru a identifica tranzactiile suspecte. Avem nevoie de indicatori concreti, practici si aplicabili. Autoritatile Nationale trebuie sa fie primele care sa analizeze aceasta infractiune si sa ofere informatii tuturor entitatilor implicate – de la institutii financiare, la avocati, notari, aeroporturi, hoteluri, spitale, scoli, etc.

Pana acum am prezentat perspectiva mea de specialist AML. Dar, dincolo de specialist AML, sunt in primul rand mama a doi copii. Iar perspectiva mamei pe subiectul traficului de persoane este mai dramatica.

Ca mama, in primul rand sunt socata ca nu vad preventie. Nu vad preventie in scoala la care merge fiul meu, nici pentru copii si nici pentru parintii lor. Si nu imi amintesc de astfel de actiuni in copilaria mea. Acum inteleg de ce pana acum am crezut ca acest fenomen se intampla doar foarte, foarte departe. Suntem cu totii in siguranta… desi Romania este sursa principala de sclavi pentru Europa de Vest.

Ca mama, nu pot lasa lucrurile asa pentru ca miza este prea mare. Am inceput sa vorbesc deja cu baiatul meu mai mare, desi nu are nici 7 ani.

Multi parinti considera ca daca le spun copiilor despre pericolele din jurul lor, le distrug inocenta. Isi doresc ca ai lor copii sa traiasca cat mai mult intr-o lume feerica. Insa eu consider ca le protejam inocenta copiilor nostri tocmai daca ii informam despre pericolele din jurul lor.

O sa va povestesc experienta mea personala, cum am abordat acest subiect cu baiatul meu si cum a reactionat. Ultima noastra discutie a fost pe o banca in parc, in timp ce mancam inghetata impreuna cu surioara lui. Discutam despre diverse nimicuri si apoi i-am reamintit ca:

• Nu trebuie NICIODATA sa plece de la scoala cu o persoana necunoscuta, indiferent ce ii spune. Nu voi trimite niciodata o persoana necunoscuta sa il ia fara sa anunt macar invatatoarea.
• Nu trebuie NICIODATA sa plece din parc cu o persoana necunoscuta, indiferent de motiv – fara caini, pisici simpatice sau dulciuri sau orice alt motiv.
• Daca cineva incearca vreodata sa il ia cu forta trebuie sa tipe, sa se zbata, sa dea din maini si din picioare si sa muste cat poate el de tare astfel incat cineva din jur sa observe ca ceva este in neregula.
• Nimeni nu are voie sa ii vada sau atinga partile intime, cu exceptia parintilor sau a doctorului sub supravegherea parintilor (stie asta de la 4 ani).
• Il iubim indiferent de ce s-ar intampla vreodata si nu trebuie sa ii fie frica sa ne spuna ce se intampla cu el sau in jurul lui. Il vom iubi tot timpul orice s-ar intampla.

Cum credeti ca a reactionat? Credeti ca a fost speriat si ca a vrut sa fuga acasa si sa se incuie in dormitor? Nu. A discutat impreuna cu mine in timp ce si-a mancat linistit inghetata si apoi mi-a aratat schemele lui de karate care ar trebui sa sperie orice raufacator. A ramas la fel de inocent ca inainte, dar mai informat.

Pentru parintii care citesc acest articol – vorbiti cu copiii vostri. Copiii neinformati sunt cele mai vulnerabile victime pentru abuzurile sexuale si traficul de persoane.

Copilul meu este oarecum informat. Am discutat cu el si o voi mai face din cand in cand, intrucat copiii uita repede. Dar ceilalti copii din jurul nostru?

Preventia trebuie efectuata la nivel inalt. Informatiile ar trebui predate in scoli de catre persoane pregatite in acest domeniu astfel incat sa le transmita copiilor si adolescentilor un mesaj clar si coerent despre cum trebuie sa se protejeze pentru a nu deveni victime. Ar trebui sa fie adresate copiilor, adolescentilor, dar si parintilor, astfel incat sa intelegem cu totii ca traficul de persoane nu se intampla doar foarte, foarte departe.

Cine ar trebui sa o faca? Autoritatile Nationale, Organizatii Non-Profit, invatatori, profesori, parinti.

Si gandind astfel, saptamana aceasta am incercat sa contactez asociatiile non-profit din Romania pe care le-am gasit pe internet ca s-ar ocupa cu traficul de persoane. Am vrut sa imi ofer serviciile pentru a vorbi in scoli despre traficul de persoane dar si pentru alte actiuni in acest domeniu. Am scris 7 email-uri si am dat mai multe telefoane. Nimeni nu a raspuns la telefon, nimeni nu a raspuns la email. Cred si sper ca este din cauza concediilor, luna August fiind o luna de vacanta, si ca in curand cineva imi va raspunde si vom incepe o colaborare.

Pana atunci insa, adevarul este ca:

“O femeie genereaza aproximativ 100.000 USD pe an din exploatare sexuala. Un copil genereaza aproximativ 160.000 USD pe an din cersit, furat si exploatare sexuala. Pretul mediu platit pentru un copil traficat in Marea Britanie este de 20.000 de lire.” Sursa – FATF Money Laundering Risks Arising from Trafficking in Human Beings and Smuggling of Migrants, Iulie 2018

Oamenii nu trebuie sa aiba etichete cu pret!

Andreea Ţâmpu, ACAMS

Toate articolele publicate pe acest site web sunt proprietatea autorului și nu pot fi duplicate, copiate, modificate sau utilizate în niciun fel fără permisiunea mea scrisă.

Utilizarea acestui site nu constituie niciun drept sau licență de utilizare a articolelor și prezentărilor mele fără permisiunea mea scrisă in prealabil.